Se știe deja că limba moroșenească este ceva cu totul aparte – o subcategorie a graiului ardelenesc, pe care nu oricine îl înțelege. Nu c-ar fi complicat tare, numa’ că trebuie să-l ai în sânge. Pentru mine, accentul de acasă a fost și chin și suspin. M-am mândrit întotdeauna cu rădăcinile și cu vocabularul primit moștenire, însă în momentul în care am început prezentările la TV, mi-am dat seama (sau mi-au atras atenția cei din jur) că este deranjant să spui i în loc de e. Mai exact: „Bună siara!“, „cafiaua dăunează“, „părerea mia“, etc. Cel mai comic a fost când în loc de Marian am spus Marean și asta numai pentru că mă concentram foarte tare să nu greșesc, în timp ce citeam textul. Au fost momente frumoase, pe care colegii mei sigur și le amintesc cu drag, mai ales că nu treceau prea multe fete de la Maramureș prin studiourile de la București. Cum spuneam, am scăpat greu de accent, da’ să vedeți ce repede îl chem înapoi. Doamna Ileana Cârstea mi-a fost profesor de dicție și tot dumneaei m-a învățat să controlez cuvintele. Încet, încet am înlocuit „ioi!“ cu „vai“, „no“ cu „înțeleg“, „m-am răcit“ cu „am răcit“, „ora doi“ cu „ora două“. Și din țărancă m-am transformat în doamnă, dar cred că-mi place mai mult prima ipostază. Depinde de situație.
Așa ciudați cum suntem noi, moroșenii, eu cred că suntem oameni faini. Doar că trăim pe altă planetă. Una mai bună și mai domoală. Vorba asta dulce a noastră parcă binedispune, nu-i așa? Când ești turist și-ajungi în zona asta ce ți se spune cel mai des? „Nu-i slobod să pleci la drum fără a îmbuca ceva“.
nu-i slobod = nu-i voie
a îmbuca = a mânca
Să știți că nu doar vorba, ci și cearta este altfel pe aici. Un simplu „no ningălai“ = „uită-te la el“ este semn clar că n-ai făcut ceva bine. La fel și „no, hia ți-o fo’?“ = „musai ți-o fo’?“ = „a fost neapărat nevoie să faci asta?“
Noi, moroșenii, suntem singurii cetățeni români, care pot scrie o propoziție din 8 cuvinte, fiecare cu câte 2 litere, care să aibă și sens: “No, ni tu mă la el ce be!”
vorbă din popor, autor necunoscut
Deși ați crede că toate aceste cuvinte s-au născut aici, în Maramureș, să știți că multe dintre ele sunt împrumutate de la neamurile care s-au perindat prin aceste locuri. Cele mai multe provin din germană și maghiară. În timp, ardelenii/moroșenii le-au adaptat și le-au păstrat în comunitățile lor. Unii cercetători spun că primele texte în limba română, traduceri religioase, ar fi fost redactate la Mânăstirea Peri, prin 1450-1480 și că acolo ar fi fost descoperită această particularitate fonetică – „n” intervocalic devine „r” – „irimă”, „gerunche”. Cert este că aceste regionalisme și expresii îmbogățesc limba literară. Ba mai mult, noi, oamenii din nord, considerăm că vorbim o limbă foarte curată. Voi ce credeți?
Mai jos, câteva cuvinte cu explicațiile lor, pe care v-aș recomanda să le învățați dacă aveți în plan o excursie în Maramureș:
amuietucă = chiar acum
ai = usturoi
a biciului = a omeni
a bolunzi = a înnebuni
bai = problemă, necaz; Ex.: care-i baiu’?
beteag = bolnav
beteșâg = boală ; Ex.: ce beteșâg ai?
bloadăr = cuptor
bolund = nebun, smintit
budigăi = chiloți
bumbi = medicamente/nasturi
bughet = destul
cocon = copil
custură = cuțit
cioante = oase; Ex.: are cioante-n burtă
un dărab = o bucată
drușcă = domnișoare de onoare
haram = dezordine
hiretic = agitat
hâd = urât
a drojdi = a bea
găzdoaie = gospodină
a se îmburda = a se răsturna
lepedeu = cearșaf
mintenaș = imediat
a năpusti = a-i da drumul (în casă), a dezlega (animalele)
pancovă = gogoașă
socăciță = bucătăreasă
șohan = niciodată
temeteu = cimitir
a țâpa = a arunca
a răcni = a țipa/striga
haluște = sarmale
picioci = cartofi
ștraf = căruță
șpori = plită/sobă
a ștopi = a scuipa
finge = cană
canceău = recipient în care se duce supa pe câmp
doniță = recipient în care se punea laptele muls
uiagă = sticlă
horincă = țuică
fedeu = capac de oală
pânzătură = batic/năframă
videre = găleată
zamă, sorbală = supă
Doamne sprăș = Doamne feri/ferește
O, feri-mă Doamne și nu să prespuie = ceva de neînchipuit, exprimă o mare mirare
Pi, să nu sie de deoti = să nu fie deochiat
Nu să văje = nu se potrivește
Era să mă spohănesc = era să mă omor/să mă mutilez
Dacă v-a plăcut acest articol, puteţi să vă abonaţi, pentru a fi la curent și cu următoarele mele postări. Și nu uitați că mă găsiți și pe Instagram, acolo unde vă arăt, în imagini, cum este viața la țară.
