Destinații de weekend, în Maramureș

Destinații de weekend, în Maramureș

Mă plimb cu acest articol în gând încă de la începutul verii. Trebuia să fie unul dedicat, în totalitate, muntelui. Trasee montane şi drumeţii, sugestii şi sfaturi pentru pasionaţi. Munţii din Maramureş nu-s deloc puţini şi nici de trecut cu vederea, mai ales că imaginea crestelor înalte îţi devine tovarăş de drum aici, pe orice cărări ai apuca-o. M-am documentat temeinic şi după ce am citit, umblat, căutat, scris şi rescris, mi-am dat seama că va mai trece mult până să pot aduna informaţie care să fie de folos. Vorbim despre zeci de trasee montane în Munţii Rodnei, Munţii Maramureşului, Munţii Ţibleşului, Munţii Lăpuşului, Munţii Ignişului şi Munţii Gutâi, care ne înconjoară. Un picuţ cam mult chiar şi pentru salvamontişti, aş zice. Aşa că o s-o luăm pas cu pas, la fel ca până acum, şi în rândurile de mai jos o să vă spun doar cum puteţi transforma un weekend acasă în… vacanţă.

Sursă foto: muntiimaramuresului.ro

Ce poţi face într-un weekend la Maramureş, dacă iubeşti natura? Noi am început cu muntele. Satul meu natal se află în Munţii Maramureşului, parc natural, care se întinde pe o suprafaţă de 133.418 hectare, până la frontieră româno-ucraineană. Ce întâmplare minunată, nu?

Petrova. Fotografie realizată de Dumitru Şteţco

Cu Munţii Maramureşului am oricum o relaţie specială, nu doar pentru că m-am născut aici, ci şi pentru că întreaga mea copilărie se leagă de acest loc. Tatăl meu creştea oi şi le ţinea pe vârfurile acelea înalte, despre care mă întrebam mereu cum arată de aproape. Aveam până-n zece ani şi abia aşteptam să mă ia cu el la stână. Eram fascinată de drumul până acolo, de pădurile bogate, de florile colorate, de linişte şi de aerul tare, de lâna mioriţelor şi de… ciobani. Poveştile lor mi se păreau rupte din basme. Nu înţelegeam, pe atunci, cum pot fi oamenii atât de fericiţi cu atât de puţin. Locuiau în colibe, purtau cizme în picioare şi în loc de şosete încălţau bucăţi de lână, pe care le înfăşurau pe picior. Purtau ţigări după ureche şi fluierau a voie bună. Acum, ştiu că bucuria nu vine din cât ai, ci din cât laşi.

Fotografie realizată de Munteanu Mark

Vă vine să credeţi sau nu, de când m-am făcut om mare, nu am revenit pe crestele munţilor Maramureşului. Până vara aceasta, când am urcat pe vârful Farcău (1957 m), cel mai înalt din partea românească a Munţilor Maramureşului, şi la Lacul Vinderelu. Lacul se află în şaua dintre vârfurile Farcău si Mihailecu, are o lungime de 155 de metri, o lăţime de 85 de metri şi o adâncime de 5,5 m. O grămadă de legende se învârt în jurul acestui loc, localnicii spun că nu are fund sau că ar avea legătură cu marea.

Noi am pornit din localitatea Repedea, pe un drum forestier şi am făcut un traseu offroad, care a durat aproximativ o oră, până la stână. De acolo am urcat pe jos, încă vreo două ore. Deşi ar fi trebuit să existe marcaje, noi nu le-am găsit. Norocul a fost că eram cu oameni de-ai locului, care cunoşteau traseul. La întoarcere, ne-am oprit la stână, am mâncat balmoş şi ciobănaşul a sunat din trâmbiţă. Mi-am retrăit copilăria şi sper s-aveţi vreodată ocazia să vedeţi şi voi ceea ce vă povestesc acum. Eram uzi leaorcă, pentru că muntele este imprevizibil, nu-i aşa? Şi am fost primiţi în cabană, lângă foc, cu bunătatea pe care numai în vârf de munte o găseşti.

Dacă vreţi să luaţi muntele la picior, site-ul www.muntiimaramuresului.ro vă poate fi de ajutor.

Altă zi, altă poveste, alt munte. La doar 12 kilometri de Baia Mare, se află lacul Firiza, din Munţii Igniş. Am ajuns acolo în prima zi de toamnă şi am marcat momentul cu un picnic. Mi-a plăcut că deşi locul este animat, erau mulţi tineri la pescuit, cu corturile sau cu caiacul, liniştea este de nedescris.

Şi pentru că tot suntem la capitolul picnic, o să trişez un pic şi o să vă arăt o variantă tradiţională, pe care soţul meu a pus-o la cale, împreună cu verişoarele, în livada bunicii, în urmă cu ceva timp.

Mai multe fotografii de acest fel găsiţi pe pagina noastră de Facebook, Plai Moroşenesc.

Continuăm weekendul şi rămânem peste deal, tot aproape de Baia Mare, mai exact, în Baia Sprie. În munţii Igniş se află Lacul Albastru, despre care se spune că îşi schimbă culoarea în funcţie de anotimp. Când l-am vizitat noi era verde, spre dezamăgirea mea. Ataşez şi o fotografie cu lacul, în cea mai bună formă a lui, într-o primăvară timpurie. Deşi se află în pădure, să ştiţi că se ajunge foarte uşor la obiectiv. Noi am urcat cu maşina (există indicatoare) şi apoi pe jos, încă 15 minute.

Lacul Albastru primăvara
Lacul Albastru toamna

Şi dacă tot suntem aproape de oraş, vă arăt câteva fotografii făcute din Turnul Ştefan, care pe noi ne-a surprins plăcut.

Centrul Vechi, Baia Mare

Până vom scrie poveşti noi şi vom păşi pe alte cărări de munte, nu uitaţi că găsiţi mai multe fotografii pe contul meu de Instagram.

Dacă v-a plăcut acest articol, puteţi să vă abonaţi, pentru a fi la curent și cu următoarele mele postări. Mulțumesc!

Share

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *