Tot ce trebuie să ştii înainte să ajungi în Maramureş: Partea I – Ce să vizitezi

Tot ce trebuie să ştii înainte să ajungi în Maramureş: Partea I – Ce să vizitezi

Aş putea să vorbesc atât de frumos despre casa mea, încât aţi crede că trăiesc în cel mai frumos loc de pe pământ. Dacă aţi privit Maramureşul, măcar o dată, aşa cum este el în profunzime, dacă i-aţi ascultat doinele şi legendele, dacă i-aţi înţeles mândria şi mentalitatea, dacă i-aţi văzut apusurile şi i-aţi călcat iarba, ştiu sigur că o să vă întoarceţi în cel mai nordic nord al României. Iar dacă nu aţi pus piciorul pe plai moroşenesc, vă invit la drum.

Veţi citi despre Maramureş că este un colţ de rai. Raiul românesc. Munţi, dealuri, văi, păduri, flori, oameni primitori, limbă, port şi meşteşuguri. În inima lui, în esenţă, aşa este judeţul păzit de munţi, care n-a rupt nicicând legătura cu trecutul. În realitate, esenţa s-a mai diluat, prima dată în perioada regimului comunist şi mai apoi, după anii ’90, odată cu deschiderea graniţelor. Au plecat de-aici tradiţii şi s-au întors înapoi ştirbite. Au început transformările, nu neapărat benefice pentru satul românesc. Au dispărut case din lemn şi-au apărut, în schimb, altele din cărămidă, înalte şi colorate. Au fost dărâmate porţi sculptate şi-au fost înlocuite cu fier. A fost lăsată-n şură coasa şi ţăranii au învăţat să mânuiască motocositoarea. Dar dincolo de toate astea, dincolo de drumurile lungi şi pline de gropi, dincolo de gunoaiele lăsate-n urmă de cei ce nu iubesc natura, dincolo de construcţiile noi, roz, mov sau verzi, pline de inox, dincolo de cei care n-au înţeles până acum că datina-i o comoară care nu se vinde şi nici nu se uită prin lăzi ce nu vor mai fi deschise vreodată, locul ăsta este o ţară în sine. O ţară pe care trebuie s-o vizitaţi măcar o dată şi din care vă promit că veţi pleca mai bogaţi.

Frumuseţea Maramureşului nu-i la suprafaţă, de aceea o să vă arăt câteva locuri mai puţin cunoscute şi cărări mai neumblate. Acesta este primul din cele trei capitole care urmează: Ce să vizitaţi, Cazări şi restaurante, Tradiţii şi Meşteşuguri.

Partea I: Ce să vizitaţi în Maramureş

Fotografie realizată de Alexandru Privigyei

Vă spuneam că Maramureşul este o ţară-n sine. De fapt, judeţul este împărţit în patru ţări: Ţara Maramureşului sau Maramureşul istoric, Ţara Lăpuşului, Ţara Chioarului şi Ţara Codrului. Fiecare regiune are propriile obiceiuri, tradiţii şi porturi. Doamne fereşte să fie confundate! Cu mândria moroşanului nu te joci.

Sursă: Teofil Ivanciuc

Înainte de toate, v-aş sfătui să luaţi satele la pas. Acolo-i viaţa şi sufletul ţăranului şi de acolo trebuie să începeţi. Şi vă rog să mă credeţi, pe cuvânt: peisaje de basm găsiţi peste tot.

Preluca Nouă

Sursă foto: turismcopalnicmanastur.ro

Asociaţia “Cele mai frumoase sate din România” a clasat satul Preluca Nouă, din comuna Copalnic Mănăştur, în anul 2015, în topul celor mai frumoase din ţara noastră. Îl găsiţi în Ţara Chioarului, la 750 de m altitudine, răsfirat pe platoul Preluca. Satul numără puţin peste 100 de gospodării şi este situat la 29 de kilometri de Baia Mare și la 30 de kilometri de Târgu Lăpuş.

Femeie din Ţara Lăpuşului. Fotografie realizată de Gabriel Motica

Arhitectura locului este un pic diferită de cea pe care o găsim în Maramureşul Istoric, iar casele din lut, unele vopsite în albastru, cu acoperiş de paie, te duc cu gândul la minunile din Apuseni.

Breb

Drumul spre Breb. Fotografie realizată de Gabriel Motica

Satul Breb, din Maramureşul Istoric, este unul dintre cele mai cunoscute din judeţ. Asta şi datorită străinilor care au cumpărat şi restaurat aici căsuţe tradiţionale, dar şi a orăşenilor cu idei creative, ce au ales să trăiască în localitatea cu vedere spre Creasta Cocoşului. Farmecul cel mai mare însă, stă în ţăranii de aici. Şi-au păstrat atât de bine tradiţiile, încât fiecare locuinţă poate fi considerată muzeu. Zestrea moroşenească, de la haine populare, până la cergi şi ţoluri, e pusă bine la păstrare în camera de sărbătoare – acea încăpere care stă închisă cu cheia şi în care nimeni nu zăboveşte prea mult, doar aruncă o privire. Maramureşenii ţin mult la această regulă. Bineînţeles, în acest loc găsiţi meşteşuguri vii, trasee turistice şi multe unităţi de cazare, despre care o să vorbim în a doua parte a articolului.

O altă atracţie este Lacul Morărenilor, care se află pe hotarul satului Breb, la altitudinea de 853 m. Dacă îi întrebaţi pe localnici cum să ajungeţi acolo, s-ar putea să îl cunoască drept Tăul Morărenilor sau Tăul Brebului.

Nu uitaţi să treceţi şi pe la biserică. Biserica din lemn, cu hramul „Sfinții Arhangheli Mihail și Gavriil” a fost construită în anul 1622 şi este inclusă pe lista monumentelor istorice.

Satul Breb aparţine de comuna Ocna Şugatag şi se află la 25 km de Sighetu Marmaţiei şi la 52 km de Baia Mare.

Vişeu de Sus

Fotografie realizată de Dragoş Asaftei

Trecem direct la subiect, pentru că mare lucru nu aveţi ce vedea la Vişeu de Sus, în afară de Mocăniţa de pe Valea Vaserului, ultima cale ferată forestieră cu abur din Europa. Trenurile circulă şi pentru a transporta lemn, nu doar turişti. Acesta a fost şi scopul iniţial al liniei care urcă mai sus de staţia Paltin. Traseul este, cu adevărat, spectaculos.

Dar pentru că v-am spus că vom vorbi mai mult despre locurile prea puţin cunoscute, găsiţi aici tot ce trebuie să ştiţi înainte să vă planificaţi o călătorie cu Mocăniţă şi mergem mai departe.

Ruscova, Repedea şi Poienile de Sub Munte

Fotografie realizată de Valea Ruscovei Maramures

Trei sate surori, care împreună formează Valea Ruscovei, chiar la graniţa cu Ucraina. Jos, în localităţi, poate că nu veţi fi impresionaţi prea tare, drumul de aici duce spre un capăt de lume, la propriu. Însă cu cât veţi începe să urcaţi spre Munţii Maramureşului, veţi înţelege, cu adevărat, ce-nseamnă simplitatea. Deşi anormal, aici încă există şcoli şi case fără curent, dar copii fericiţi şi oameni blânzi.

Trebuie să ştiţi că Valea Ruscovei este populată, în cea mai mare parte, de ucraineni. Tradiţiile lor s-au împletit, în timp, cu cele ale românilor, aşa că nu veţi observa diferenţe prea mari în port şi obiceiuri. Turiştii care ajung în această zonă sunt, în special, iubitori de munte. Dacă vă incadraţi în această categorie, pregătiţi-vă să rămâneţi fără răsuflare: dealuri şi munţi, cât vezi cu ochii, stâne de oi, linişte şi flori cum nu se mai găsesc în altă parte. La Repedea există chiar şi un festival dedicat narciselor, care are loc în fiecare an, în luna mai.

Fotografie realizată de Valea Ruscovei Maramures

Repedea se află în Maramureşul Istoric, la 29 de km de Vişeu de Sus şi la 56 de km de Sighetu-Marmaţiei.

Petrova şi Strâmtura

Fotografie realizată de Dragoş Asaftei

Cred că deja ştiţi că m-am născut în Petrova, în Maramureşul Istoric, şi că tot aici am făcut nunta tradiţională, despre care am scris aici: Cum ne-am organizat nunta tradiţională. Nu voi dezvălui prea multe despre satul meu natal, pentru că îi voi dedica un articol separat, în curând. Vă spun doar că tot aici se află şi Dealul Hera, cu o şosea spectaculoasă, trasată prin pădure.

Strâmtura, deşi se află la o aruncătură de băţ de Petrova, face parte din regiunea Valea Izei, nu din Valea Vişeului – zonele au fost denumite după râurile care le traversează.

Sursa foto: https://pe-harta.ro

Petrova se află la o distanţă de 26 de km de Vişeu de Sus şi la 36 de km de Sighetu-Marmaţiei. Iar Strâmtura, la 28 de km de oraşul în care se agaţă harta-n cui.

Bârsana

Bârsana este altarul Maramureşului. Aici, în locuri ferite de obiceiuri păgâne, rugăciunea şi educaţia încă se fac în tihnă. Sătenii respectă cu sfinţenie şi pe preot şi pe învăţător.

Mii de pelerini ajung anual la Mănăstirea Bârsana, în Maramureşul Istoric, în căutarea liniştii sufletului. Ansamblul arhitectural, construit în secolul al XIV-lea, este cel mai bun exemplu de tradiţie locală. Pentru realizarea acestuia s-au folosit doar lemn de stejar și pietre de râu. Cu un turn de 57 de metri, biserica mănăstirii Bârsana este a doua cea mai înaltă construcţie de lemn din Europa, după mănăstirea Săpânţa Peri (75 de metri), care este tot în Maramureş.

De ţinut minte că în Maramureş există opt biserici de lemn incluse în Patrimoniul UNESCO.

Bârsana se află la 20 de km de Sighetu-Marmaţiei.

Săpânţa

Pe două lucruri se bazau moroşenii, pe vremuri, când plecau la muncă: pe umor şi pe credinţa-n Dumnezeu. N-a durat mult până meşterul popular, Stan Ioan Pătraş, şi-a dat seama că astea-s musai de luat în mormânt. Din anul 1935, oamenii din Săpânţa pleacă la cele sfinte aşa cum au venit. Plini de voie bună.

Cimitirul Vesel, din Maramureşul Istoric, este unic în lume. Cruci sculptate, vopsite în albastru de Săpânţa, versuri care rezumă întreaga viaţă a celui plecat. Straşnică idee, nu?

Săpânţa se află la 19 km de Sighetu-Marmaţiei.

Muzeul Satului Maramureşean

Sursă foto: muzeulmaramuresului.ro

Sighetu-Marmaţiei este fosta capitală a Maramureşului Istoric. Un oraş micuţ, dar cochet, înconjurat de dealuri. Îndrăznesc să spun că pare a fi un Sibiu în miniatură. Merită să-i admiraţi arhitectura şi să-i ascultaţi poveştile.

Şi, neapărat, trebuie să vizitaţi Muzeul Satului Maramureşean, care se întinde pe o suprafaţă de 14 hectare de teren. Vă veţi pierde printre cele peste 150 de construcţii – case tradiţionale, o biserică, două mori şi instalaţii. Nu vă faceţi alte planuri pentru acea zi!

Memorialul Victimelor Comunismului şi al Rezistenţei sau Memorialul Durerii

Sursă foto: salutsighet.ro

Nu ai cum să treci nepăsător pe lângă istorie. Fosta închisoare de la Sighet a fost construită în anul 1897, de autorităţile austro-ungare. După 1945, a devenit închisoarea celor care se opuneau regimului comunist. Aici au fost aduşi intelectuali din întreaga ţară. Unii au fost închişi fără a fi măcar judecaţi. Iuliu Maniu şi Gheorghe Brătianu s-au numărat printre cei care au murit în arest. Colegi de suferinţă le-au fost şi Corneliu Coposu şi soţia sa.

Au fost supuşi la chinuri grele peste 200 de deţinuţi din pătura intelectuală a ţării, să nu mai vorbim de elevii, studenţii sau preoţii care au îndrăznit să spună „nu“ sistemului. Închisoarea a funcţionat până în până în anul 1977, când a fost transformată în fabrică şi mai apoi, abandonată.

La iniţiativa Anei Blandiana, ruinele fostei închisori au fost reabilitate, iar în 1997 a fost inaugurat Memorialul Victimelor Comunismului şi al Rezistenţei. Muzeul deţine o colecţie impresionantă de fotografii, obiecte şi interviuri şi mii de ilustraţii cu victimele şi cu metodele de persecutare.

Nu veţi ieşi veseli din muzeu. Din contră. Însă fiecare român trebuie să ştie ce s-a întâmplat cu adevărat în trecut.

Mara

Sursă foto: facebook.com/piscina pă coastă

În satul Mara, din comuna Deseşti, există două obiective pe care nu trebuie să le rataţi. Piscina Pă Coastă, poate cel mai neaşteptat loc apărut într-un peisaj pitoresc, săpat în munţi. Şi păstrăvăria, cu cascadă “proprie”, care se află la poalele piscinei şi despre care vom discuta în partea a doua a articolului.

Deşi pare greu de crezut, turiştii nu se prea închesuie prin părţile astea ale Maramureşului Istoric. Şi este mare păcat. Pentru că pe lângă obiectivele turistice relativ noi, sătenii îşi duc traiul lor vechi. Găsiţi aici meşteşuguri şi tradiţii, biserici şi, mai ales rezervaţii naturale unice.

Mara se află pe râul cu acelaşi nume, la 27 de km de Sighetu-Marmaţiei şi la 40 de km de Baia Mare. Dacă veniţi dinspre municipiul de reşedinţă al judeţului, şoseaua din Munţii Gutâi o să vă uimească. Cu atât mai mult cu cât acolo găsiţi un monument ridicat în cinstea lui Pintea Viteazul, vestitul haiduc din Codrii Maramureşului. Tot în aceste locuri a fost turnat şi filmul din anul 1976.

Fotografie realizată de Gabriel Motica

Maramureşul, cu bune şi cu rele, are multe de oferit. Sunt locuri ce aşteaptă încă să fie descoperite şi explorate, în tihnă şi cu respect. Dacă aveţi nevoie şi de alte informaţii, lăsaţi întrebările în comentarii. Mai multe fotografii găsiţi pe contul meu de Instagram.

Dacă v-a plăcut acest articol, nu uitaţi să vă abonaţi, pentru a vedea și următoarele mele postări. Mulțumesc!

Share

4 thoughts on “Tot ce trebuie să ştii înainte să ajungi în Maramureş: Partea I – Ce să vizitezi

  1. Iubesc Maramuresul, iar acest fapt datorez primei vizite in Maramures in satul Petrova. Oamenii, locurile, obiceiurile ma fac ca unul din concediile anuale sa fie in Maramures, chiar daca vizitez aceleasi locuri… O experienta ce mi-a ramas intiparita pentru totdeauna este ca eram in drum spre Maramures, am oprit pe marginea drumului pentru a face fotografii. Nu mi-am dat seama ca am oprit fix in poarta unui satean. A iesit la poarta si obisnuit cu atitudinea mai putin prietenoasa din Bucuresti a oamenilor, ma asteptam sa ma certe ca i-am blocat accesul in curte. Cand… omul, un batranel, avea poala plina de mere ce ni le-a oferit cu o placere imensa. Au fost cele mai bune mere pe care le-am mancat vreodata.

    Asteptam drumetii din partea ta si in format video. Multumesc Maramuresului si oamenilor ce sunt intotdeauna primitori, cu noi, cei care poate nu stim sa apreciem viata satului.

    1. Şi eu îţi multumesc că împărtăşeşti cu noi gândurile astea bune. Avem multe locuri de descoperit şi voi încerca, pe cât se poate, să răspund întrebărilor de orice fel. Vă aşteptăm pe plai moroşenesc.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *